miercuri, 2 decembrie 2020

12

 Cu vreo jumătate de an în urmă spuneam că The Rehearsal va fi, poate, singura mea compoziție muzicală pentru orchestră simfonică. După terminarea lucrării, am decis s-o prezint celor doi dirijori ai Filarmonicii Mihail Jora din Bacău care, după ce au studiat-o și-au exprimat părerile obiectiv, fără a ști faptul că le-a fost prezentată separat. Din cuvintele lor, am înțeles că piesa e bună, cu potențial și poate va fi cântată într-o zi.

În timp ce terminam The Rehearsal, mi-a venit ideea de a compune o suită simfonică în 12 tablouri care vor reprezenta cele 12 luni ale anului. De aici vine și titlul lucrării, care poate părea ciudat la prima vedere, însă în contextul actual al muzicii simfonice și a perioadei în care trăim, aproape orice este permis.


Suita va avea 12 tablouri muzicale, sau altfel zis 12 peisaje muzicale, în care voi încerca să produc imagini cât mai sugestive pentru fiecare lună a anului. Fiecare dintre ele va avea o formă bine definită, un sound special, teme muzicale ușor de reținut precum și multe alte elemente muzicale pe care nu le voi expune acum. Deocamdată am terminat primele 2 tablouri (Ianuarie și Februarie) și sper ca anul viitor în luna decembrie lucrarea să fie finalizată.

Vreau să mulțumesc maeștrilor dirijori Ovidiu Bălan și Valentin Doni care m-au susținut și încurajat să continui să compun muzică simfonică, ceea ce înseamnă foarte mult pentru mine!

12


sâmbătă, 27 iunie 2020

SERENADE ÎN CONCERT


25 IUNIE 2020 CONCERTUL

  SERENADE ÎN CONCERT

Afișul oficial al evenimentului

Orchestra de cameră a Filarmonicii Mihail Jora din Bacău

Publicul dornic de a asculta muzică după 3 luni de pauză




  Mica serenadă nocturnă de W.A.Mozart

 Serenada pentru orchestră de coarde. de A.Dvorak



Afișul neoficial al concertului Serenade în concert

miercuri, 18 martie 2020

The Rehearsal

The Rehearsal (Repetiția) va fi titlul primei și probabil singurei lucrări muzicale pe care o voi compune. Ideea mi-a venit la o repetiție a orchestrei Filarmonicii, când am observat unele obiceiuri pe care le au muzicienii înainte, în timpul și după aceasta. Așa că am decis ca ceea ce văd și aud pe scenă să transpun în muzică. Nu sunt compozitor profesionist, iar ceea ce doresc să fac nu este decât o încercare de a ieși din tiparele clasice ale unui compozitor care urmează anumite șabloane, scheme sau curente muzicale ale perioadei în care trăim.Totuși, orice lucrare muzicală trebuie să aibă câteva idei foarte bine conturate, un sens și un mesaj, elemente pe care le voi introduce și eu în această piesă.


Așadar, titlul piesei e clar și arată ce subiect are lucrarea. Voi introduce elemente esențiale ale desfășurării unor repetiții ale orchestrei simfonice cum ar fi acordajul, sunete specifice fiecărui instrument, motive ale unor lucrări muzicale clasice, dar și teme proprii cu conținut nou.
Lucrarea nu are un tipar obișnuit ci unul personal, pe care îl voi denumi hibrid multiplu deoarece nu voi folosi doar o îmbinare de specii și elemente disparate a două tipuri de construcție muzicală, ci mai multe. Ca gen muzical, iarăși, nu o pot încadra în niciunul din genurile cunoscute, deoarece va fi diferit ca desfășurare a evenimetelor. Poate fi o combinație de muzică incidentală, teatru, pamflet și muzică aleatorie.  Voi încerca să folosesc un limbaj muzical cât mai apropiat de cel ce se folosește în momentul de față dar cu un aport personal. Nu voi folosi melodii sau teme care se vor distinge cu  greutate, clustere sau efecte sonore și nuanțe duse la extrem, ci un sistem de îmbinare melodic și armonic a unor motive muzicale.


Ceea ce voi aduce nou vor fi elemente de teatru, care vor fi încadrate în discursul muzical propriu-zis.Voi introduce câteva schițe în care voi prezenta tonul de apel al unui telefon (Nokia tune), intrarea pe scenă a unui muzician în timpul repetiției, dialogul dintre doi spectatori care vorbesc în timp ce orchestra cântă, plecarea unei secțiuni a orchestrei odată cu terminarea unui fragment muzical sau prezentarea unei melodii de tip folcloric interpretată de un instrumentist cu acompaniament orchestral. Toate acestea se vor desfășura câteodată cu  continuarea sau oprirea discursului muzical al orchestrei, iar motivul muzical esențial al piesei va fi compus din expunerea intervalelor de cvarte perfecte Sol- Do- Fa cu rol armonic sau melodic, precum și intonarea sunetului La de către instrumentul oboi. Printre motivele clasice pe care le voi introduce vor fi cele mai cunoscute din Till Eulenspiegel lustige Streiche de R,Strauss, Simfonia nr.5 de L.van Beethoven, sau Simfonia Alpilor de R.Strauss.

Deocamdată mă opresc aici cu detaliile despre acest experiment muzical, deoarece pot apărea schimbări și nu aș dori să creez confuzie în rândul muzicienilor profesioniști. Tot ca o premieră aș menționa faptul că poate, niciodată un compozitor nu a prezentat lucrarea înainte de a o termina, însă ideile mele sunt clare și nimic nu mă poate determina să nu duc la sfârșit această provocare!
Mai multe detalii, peste un an, atunci când mi-am propus ca tot ceea ce înseamnă acest experiment va fi terminat cu bine!

joi, 7 noiembrie 2019

Ultimul muzicant

Am scris "la cald" acest articol din dorința de a nu pierde din emoția concertului din data de 7 noiembrie 2019, de la sala Ateneu a Filarmonicii Mihail Jora din Bacău. Tiltul poate părea cu sens peiorativ, dar din fericire nu este așa. El se referă la muzicianul și muzicantul Ilarion Ionescu-Galați.  Ultimul muzicant al muzicii clasice... 

Așadar, joi seară am avut la Ateneu un concert memorabil dirijat de maestrul Ilarion Ionescu-Galați. Nu contează ce s-a cântat, contează că orchestra, dar și publicul au fost prinse din nou (pentru a câta oară?) în mrejele maestrului. Un dirijor cum nu are și nu va mai avea vreodată România. Pentru cei care nu au asistat vreodată la repetițiile cu Maestrul, spun că acestea sunt adevărate lecții de muzică, tehnică și interpretare muzicală. Are un farmec aparte în a hipnotiza muzicienii, în a se face plăcut, iar tot ceea ce spune are sens, viață și culoare.
 Mi-au rămas în minte două afirmații pe care le-a făcut, nu de ieri sau azi, ci de ani de zile, pe care tot le repetă, poate-poate le vom înțelege: Fiți, mă, muzicanți! Simțiți muzica! Un muzicant trebuie să știe să cânte toate genurile muzicale! Și: Nu cântați note! Cântați muzică! Muzica nu e scrisă pe note, muzica e în noi! Cum să nu-l iubești? Cum să nu-l admiri? Cum să nu-l respecți?

Ce aș putea să mai spun? Din păcate, marii noștri maeștri se apropie de sfârșitul carierei, iar cei care vin din urmă nu se ridică la nivelul celor care au luptat și au muncit pentru a crea orchestrele simfonice bune de la noi din țară. Pentru că ei sunt puțini, trebuie să-i apreciem și să-i slăvim pentru că de la ei am învățat, învățăm și vom învăța muzică. Și mai ales, să fim MUZICANȚI!

P.S. Săptămâna viitoare îl vom avea ca invitat pe dirijorul Tiberiu Soare și aici trebuie să fac o rectificare. E singurul dintre dirijorii tineri care este cu adevărat MUZICANT!


vineri, 18 octombrie 2019

Dacă e octombrie,e...Botoșani!

Inițial aș fi început acest articol cu o negație de genul  ''nu mi-aș fi închipuit''...dar nu!
 Voi spune că tot ce s-a întâmplat în această săptămână a fost pozitiv! Prezent pentru a patra oară pe scena Filarmonicii de Stat din Botoșani în calitate de dirijor al unui concert simfonic, am avut plăcerea de a constata că atunci când faci lucrurile cu pasiune și dorința de a performa la cel mai înalt nivel, totul este posibil! Mă bucur enorm că am avut un concert reușit alături de o orchestră mică, dar inimoasă, care a demonstrat că se pot face lucruri de  calitate atunci când se dorește. Felicit din inimă orchestra Filarmonicii din Botoșani pentru modul în care s-a implicat pe tot parcursul repetițiilor și în special a concertulului. Felicitări și solistei Bianca Stan, o tânără violonistă de la Universitatea de Arte din Iași, la clasa doamnei profesoare Elena Pârvu.



 Programul serii a fost alcătuit din uvertura la opera ''Don Giovanni'' de W.A.Mozart, Concertul nr.5 pentru vioară și orchestră de  H. Vieuxtemmps și Simfonia nr.101 de J.Haydn.


Uvertura la opera Don Giovanni, de W.A.Mozart

Simfonia nr.101 Ceasornicul de J.Haydn, p.I,II,III



Simfonia nr.101, Ceasornicul, de J,Haydn, p.IV

marți, 21 mai 2019

FLORI DE MAI

Sala Ateneu a găzduit un evenimet cum rar se poate vedea în Bacău. Flori de mai,o îmbinare de muzică și poezie, a fost exact așa cum mi-am l-am închipuit. Ca un val de emoție - nu l-aș numi tsunami pentru că nu e un cuvânt uzual al limbii române,  ca o adiere de vânt primăvăratic. Cu piese muzicale pe care mi-am dorit ca ascultătorii să le poată fredona ușor, iar la sfârșitul concertului să le cânte cel puțin până acasă și dimineață să se trezească cu ele în ureche, plus poezii cu mesaj poetic clar și sugestiv pentru evenimentul la care au luat parte.




Atunci când ai un prezentator de talia actriței Eliza Noemi Judeu, totul devine mai ușor pentru protagoniștii concertului. Actrița mi-a mărturisit că profesia ei nu e cea de prezentator, ci de artist. Sigur că știam nu de azi, ci de ani buni, așa că i-am propus această provocare pe care acum mă felicit că i-am propus-o. Cu tonul cald și delicat al vocii, a condus ușor-ușor publicul în lumea poeziei și a imaginației.




Pentru mine a fost al șaptelea concert în calitate de dirijor al unei orchestre simfonice (am adăugat cele două jumătăți de concert în ani diferiți cu orchestra Filarmonicii Mihail Jora din Bacău) iar emoțiile au fost mari mai ales la prima repetiție pe scena sălii Ateneu. Apoi, totul s-a desfășurat în crescendo, culminând cu seara concertului, seară în care orchestra Mi-e drag acasă! și-a demonstrat profesionalismul.







Soprana Gabriela Iștoc, una dintre cele mai mari cântărețe de operă pe care le are România în acest moment, a interpretat cu pasiune și dezinvoltură lucrări muzicale deosebit de dificile, reușind să aducă publicul la o stare de beatitudine cum rar s-a văzut la un concert simfonic. Ceea ce reușește Gabriela Iștoc, cu farmecul ei aparte, e greu de descris în cuvinte. Publicul o adoră atât pentru aparițiile scenice, dar mai ales pentru minunata ei voce.




Clarinetistul și saxofonistul Sergiu Mușat, un excelent muzician, un profesionist desăvârșit care face ca muzica sa să te invite să visezi, să vibrezi odată cu sunetele produse de instrumentele sale, a completat seara magică. Melodiile sale din proiectul Saxofonul romantic, ne-au reamintit cât de frumoasă este dragostea.





Orchestra Mi-e drag acasă! a fost formată din muzicieni de valoare din Bacău, Iași, Brașov,  Ploiești, București. Aceștia au reușit să transmită cu exactitate mesajul dirijorului către publicul foarte atent la detaliile lucrărilor muzicale.










Publicul a dorit să păstreze o parte din concert iar nu le-am interzis să facă acest lucru. De ce am face-o? La urma-urmei, dacă nu le-ar fi plăcut nu ar fi filmat sau fotografiat scene din concert.  Bine că au făcut-o!
Apropo de public...demult nu am mai avut spectatori așa de apropiați de artiști, poate niciodată. La finalul concertului spectatorii au insistat să le mai  le mai cântăm ceva, așa că am făcut-o. Nu am fi dorit ca publicul nostru să plece acasă decât dacă ar fi fost mulțumiți.








Protagoniștii evenimentului muzcial-artistic Flori de mai din 18 mai 2019, la sala Ateneu din Bacău: Sergiu Spiridon-dirijor, Eliza Noemi Judeu-actriță și prezentator, Gabriela Iștoc- soprană, Sergiu Mușat-clarinetist și saxofonist.











Sofia Spiridon, poate o viitoare artistă, alături de tatăl său, Sergiu Spiridon (adică eu, cel care scrie articolele pe blogul Music and more si pe pagina de Facebook cu același nume).







Acest concert a fost realizat de Asociația Mi-e drag acasă! în parteneriat cu Consiliul Local al Primăriei Municipiului Bacău. Mulțumiri speciale domnului primar Cosmin Necula, inițiatorul acestui proiect și domnului director al Filarmonicii Mihail Jora, Pavel Ionescu pentru sprijinul acordat.

sâmbătă, 13 octombrie 2018

BACĂU - BOTOȘANI= 3-3

    Pe 12 octombrie am susținut al treilea concert din ultimii trei ani ca invitat al Filarmonicii de Stat din Botoșani, egalând astfel la 3 numărul aparițiilor ca dirijor la  Filarmonica Mihail Jora din Bacău. Glumind puțin, voi spune că urmează să vedem cine va conduce în acest  "clasament", dar eu prefer "iarba verde de acasă", așa cum spune titlul filmului regizat de Stere Gulea în anul 1977.
 La acest concert am realizat o premieră, dirijând pentru prima oară un concert pentru vioară, lucru ce nu se mai întâmplase până acum. Sunt sigur că în viitor voi avea ocazia să dirijez și un concert pentru instrumente de suflat, pentru a-mi lărgi astfel aria de instrumente de acompaniat. Programul concertului a conținut lucrări dificile din punct de vedere tehnic atât pentru dirijor, solist, dar și orchestră, pe care împreună le-am interpretat în cel mai bun mod cu putință la ora concertului. Felicitări orchestrei din Botoșani care m-a ajutat și a cooperat la modul cel mai serios în timpul repetițiilor și la concertul propriu-zis. Felicitări și tânărului violonist Robert Stratica pentru interpretarea unui concert extrem de dificil pentru orice solist, anume Concertul pentru vioară și orchestră nr.1 de Wieniawski.



Uvertura Coriolan, lucrare scrisă în anul 1807 de L.van Beethoven, este inspirată de tragedia lui Coriolan, unul dintre cei mai importanți generali   ai Romei antice. W.Shakespeare a fost autorul literar al acestei tragedii.                        












 Concertul pentru vioară de H.Wieniawski este una dintre cele mai dificile piese pentru vioară și orchestră, iar mulți soliști evită interpretarea acestuia deoarece conține pasaje instrumentale care pot fi oricând "ratate".









Simfonia nr.7 de L.van Beethoven este una dintre marile capodopere ale muzicii simfonice. R.Wagner a denumit-o apoteoza dansului pentru efervescența ritmului în toate cele 4 părți ale simfoniei. Personal consider că această denumire a fost demult depășită, existând multe alte lucrări simfonice compuse după aceasta care au în structura ritmică elemente mult mai dificile. Ca exemple voi aminti Carmina burana de C. Orff sau Sărbătoarea primăverii de I.Stravinski.

Nu voi mai spune decât că planurile de viitor sunt optimiste, fiind în discuții avansate cu o Filarmonică importană din România, dar și în discuții preliminare cu o instituție din Bacău pentru realizarea unui concert cu ocazia zilei de 8 Martie. Dar, până atunci voi mai scrie aici chestiuni despre muzică sau poate voi aborda un alt subiect.

12

 Cu vreo jumătate de an în urmă spuneam că The Rehearsal va fi, poate, singura mea compoziție muzicală pentru orchestră simfonică. După te...